Unul din motivele pentru care atât de mulți copii o simt este vizibilitatea redusă, iar când nu vedem bine, acest lucru ne face mai vulnerabili. Odată cu instalarea fricii, mintea lor creează monștri și situații periculoase despre care copiii cred că le amenință binele.

De cele mai multe ori, străinii reprezintă un pretext pentru alte frici – teama de separare, de a fi respins, de o situație mai veche în care o persoană străină a avut cu copilul o interacțiune care l-a speriat.

Este o frică apărută mai nou la copii, în ultimii 100 de ani, odată cu modernizarea societății și a faptului că mama a început să aibă o carieră și să muncească, plecând astfel de lângă copil la o vârsta fragedă a acestuia.

Pentru că nu se simt în siguranță dacă se tem direct de noi, părinții lor, mintea copiilor creează un monstru (o mașteră, un zmeu, un căpcăun) cu care semănăm noi când suntem furioși.

În perspectiva copilului, doctorii sunt ființe care, deși îi vor binele, au putere asupra corpului său, dar mai ales asupra părintelui. Fiindcă părintele ascultă de ceea ce spune doctorul.