FRICA DE STRĂINI
Unora dintre copii le este teamă de oameni necunoscuți care pot fi și rudele mai puțin apropiate, bărbații cu barbă sau mustață, femeile cu ochelari sau în vârstă, oameni de pe stradă sau cunoștințe cu care părinții de întâlnesc accidental. Întotdeauna părinții remarcă această frică și adeseori decid să limiteze ieșirile în afara casei sau interacțiunile cu anumite rude, lucru care nu e benefic pentru dezvoltarea copilului. Evitând mereu situațiile care îl aduc în contact cu frica de oameni, copilul înțelege mesajul că oamenii chiar sunt periculoși sau că părinții nu se descurcă cu frica lui, de aceea mama și tata decid să nu mai iasă afară.
Alteori, părinții se mută în altă țară, iar pentru unii copii, faptul că oamenii de pe stradă vorbesc altă limbă poate să îi determine să li se facă frică de toți oamenii și să nu mai vrea să iasă din casă sau să aibă alte manifestări.
Numim această frică – frica de străini.
De cele mai multe ori, străinii reprezintă un pretext pentru alte frici – teama de separare, de a fi respins, de o situație mai veche în care o persoană străină a avut cu copilul o interacțiune care l-a speriat.
Dacă nașterea copiilor nu a fost ușoară, spre exemplu, ei pot păstra amintirea emoțională a fricii de a fi în pericol, iar dacă personalul medical nu a fost atent cu felul în care au atins copilul sau cu felul în care l-au ținut în brațe, atunci aceștia reprezintă pentru el acești străini pe care, mai târziu îi vede în alți oameni.
Masca de Halloween și jocul
Partea bună este că, prin orice experiență de viață ar fi trecut copilul, există căi jucăușe de vindecare, prin care copilul să elibereze frica și să aibă o perspectivă luminoasă și voioasă asupra vieții.
Ca și în cazul celorlalte frici, prima recomandare este aceea de a vorbi cu copilul despre teama lui de alți străini. De a o normaliza. De a-l întreba ce simte în corpul lui și unde, atunci când e în contact cu frica de străini. De a-i desena pe străini, pentru a procesa o parte din frică.
Ca și joc, vă propunem să îi spuneți copilului că există o mască care îi ajută pe copii atunci când se joacă cu ea, să se teamă mai puțin sau chiar deloc, de străini. Vă invităm să i-o arătați, să printați desenul și să o confecționați împreună folosind instrucțiunile atașate!
Apoi, aduceți câteva animăluțe de pluș lângă voi.
Îl puteți întreba pe copil:
„Cum vrei să fie jocul cu masca și străinii?”
Copilul va deveni regizor în procesarea fricii sale și va veni cu idei folosind masca, plușurile, pe sine și pe părinte.
Alternativ sau dacă copilul nu are idei, puteți propune voi, părinții, un joc în care câteva animăluțe de pluș să fie străinii, iar un alt pluș să fie un copil căruia îi e frică de străini (sau chiar copilul vostru).
Regizați ca băiețelul / fetița de pluș să plece de acasă cu mama / tata de pluș. Părintele își ghidează copilul să ia masca la el și să o ascundă într-un rucsac.
Dacă se va întâlni cu cineva care nu îi place, copilul va scoate masca dintr-o dată, ca o surpriză și-o pune pe față și va scoate un sunet înfricoșător, speriindu-i astfel pe străini. Desigur, străinii (animăluțele de pluș) se vor speria foarte tare, părintele îi va arunca în aer prin cameră, strigând:
“Ce, ați crezut că o speriați pe fetița asta curajoasă și frumoasă? Ea e o prințesă războinică și are o mască care îi dă super-puteri!”
Toate acestea, spre râsul zgomotos al copilului, râs eliberator de cele mai profunde frici.
Jocul poate fi și de rol între copil și părinte, cu părintele jucând rolul străinului care se sperie de masca pe care o poartă copilul!
Astfel, masca îl va ajuta pe copil să își simtă puterea pe care deja o are și să și-o manifeste luptând cu străinii, activându-și astfel impulsul de luptă. În plus, masca îi permite copilului vostru să simtă puțin frica pe care o are, dar într-o măsură gestionabilă de psihicul lui și nu într-un fel copleșitor pentru sistemul său nervos.
Vă dorim succes!
înapoi
