Să își scrie îngrijorările pe o foaie, să le comunice jucăriei lui preferate sau unui adult de încredere!

Care este, de fapt, teama atunci când vorbește în fața clasei? Că nu e suficient de bun, că va fi judecat de colegi, că va eșua? Conștientizându-și gândurile și transpunându-le din minte pe foaie sau în glas, îl va face să se simtă în controlul lor și va putea face ceva cu ele!

Trecerea la acțiune!

Dacă are de susținut o prezentare în fața clasei, poate fi de ajutor să repete în fața familiei, imaginându-și că ei sunt chiar colegii lui de clasă.

Jucați-vă și respirați împreună:

,,- Ai văzut cum în desenele animate, abdomenul unor personaje, atunci când dorm profund urcă și coboară! La fel și tu te poți întinde relaxat pe spate, poți pune o jucărie pe abdomen și poți observa cum inspirând profund pe nas, abdomenul ridică jucăria. Iar apoi, poți expira încet, pe gură, până când jucăria se lasă în jos!”

Când măștile cad, adevăratul spectacol începe! - Joc de modificare a posturii corpului pentru încredere și combaterea fricii de a vorbi în public:

,Știți cum actorii atunci când urcă pe scenă își pun o mască mai mult sau mai puțin vizibilă, pentru a putea juca un rol și a deveni o altă persoană?

Puteți face același lucru cu copilul acasă, confecționând o mască ce combină elemente hilare cu elemente înfricoșătoare, asemănătoare unui bufon, care să îl ajute să înfrunte frica de a vorbi în public! Puneți masca pe față și să înceapă spectacolul!

În mijlocul sufrageriei plasați o lampă și rugați-l pe copil să se așeze sub, sau în lumina ei. Pentru a crea publicul, puteți ruga membrii familiei, frați, surori, bunici să vi se alăture sau dacă nu e posibil adunați jucării de pluș, păpuși, imaginându-vă că acestea reprezintă oameni adevărați. Vorbiți-i apoi copilului:

• În mijlocul sufrageriei plasați o lampă și rugați-l pe copil să se așeze sub, sau în lumina ei. Pentru a crea publicul, puteți ruga membrii familiei, frați, surori, bunici să vi se alăture sau dacă nu e posibil adunați jucării de pluș, păpuși, imaginându-vă că acestea reprezintă oameni adevărați. Vorbiți-i apoi copilului:
• Nu prea bine! Mă simt cam trist! ar putea spune acesta.
• Ok! Atunci haide să schimbăm poziția! Acum depărtează picioarele și privește publicul fix, încleștează fălcile și strânge pumnii!
• Cum te simți acum!
  - Nici acum nu mă simt bine! Mă simt de-a dreptul furios și parcă jucăriile din fața mea mă scot din minți!
• Foarte bine! (va spune părintele)
• Acum să schimbăm din nou! Relaxează-ți fălcile și pumnii, stai drept și privește-i pe ceilalți în ochi (sau doar pe tine, dacă publicul e reprezentat din jucării), clipește de câteva ori și începe să zâmbești.
  *Dacă în încăpere sunt mai mulți oameni încurajați-i și pe aceștia să zâmbească, dacă nu o fac instinctiv.
• Poți închide și ochii și scutura puțin mușchii umerilor și ai brațelor. Cum te simți acum!
• Wow, mă simt cu adevărat relaxat!”

Ce super-putere i-a dat masca de actor! A putut trece de la o emoție la alta, schimbându-și doar postura și expresia facială!

Când spectacolul se termină, măștile cad, așa că e timpul să își dea masca jos, rămânând cu bucuria unui spectacol pe cinste!

Chiar de nu va putea să își pună o mască reală pe chip atunci când va avea de susținut o prezentare în fața clasei, își poate oricând aminti de masca de acasă care i-a înlăturat frica și de exercițiul distractiv pe care l-ați făcut împreună. Va zâmbi și va intra numaidecât în rolul unei persoane curajoase, relaxate și încrezătoare.