De cele mai multe ori, nouă, părinților ne este teamă de emoția de tristețe. Am face orice să o evităm. Putem începe conversația despre tristețe amintindu-le copiilor ce spunea autorul Hans Christian Andersen în basmul Mica Sirenă – O sirenă nu are lacrimi și de aceea suferă mult mai mult. Cu alte cuvinte, dacă nu am plânge, ne-ar durea sufletul și mai tare și, cu timpul, ne-am putea și îmbolnăvi. Fiindcă atunci când nu putem simți tristețea cu inima și cu sufletul, corpușorul nostru o preia și se îmbolnăvește mai ușor.

Apoi, puteți să îl prezentați copilului vostru pe Mâhnici, care este unul dintre cei șase Dovlecei cu Emoții și care ne face viața mai plină și mai autentică. Fără el, doar cu Fericel, noi nu am fi sinceri și reali. Nu zâmbește întruna Mâhnici, însă e cald și bun. Și Fericel îl iubește și îi face loc și lui în Familia Emoțiilor.

Conversația poate continua prin a face legătura între emoția de tristețe și situațiile pe care le-a trăit copilașul de-a lungul timpului. Astfel, puteți să îi povestiți copilului un adevăr al societății noastre, și anume acela că noi oamenii fugim adeseori de Mâhnici și e nedrept. Îi puteți exemplifica cu proprii bunici, care adeseori întreabă De ce ești trist? Hai zâmbește și uită ce te întristează! Astfel, îi puteți spune ceva în direcția celor ce urmează:
- Bunicii sunt persoane care îți vor binele și te iubesc din toată inima, dar care cred că doar Fericel e important în viața oamenilor. Ei, bine, Mâhnici a apărut în sufletul ființelor (oameni, pisici, căței etc) ca să facă față momentelor în care pierd ceva sau pe cineva. Spre exemplu, când ți-ai pierdut mingea ta preferată, ai fost trist. Când mama nu a putut ajunge la timp la serbarea ta, l-ai simțit pe Mâhnici. Când tata a fost plecat în delegație două zile și două nopți, ai stat la mama în brațe și ai plâns după tata. Că îți era dor de el. Dar cel mai mult a stat Mâhnici la tine când a murit pisicuța pe care o aveam de când erai tu mic.

Un alt lucru important de povestit cu copilul vostru despre emoții este acela că ele sunt simțite senzorial, ca trăiri corporale. Astfel, îl puteți întreba pe copilaș cum se simte Mâhnici la el în corpușor? Copilul vă va spune că îl doare burtica sau că îi vine să plângă. Iar voi puteți să îi confirmați acest lucru și chiar să îi spuneți că uneori, tristețea vine și poate sta chiar și câteva zile. Asigurați-vă copilul că nu e nevoie să se sperie de el, fiindcă va veni și Fericel înapoi. Aici dați-i exemple de momente în care copilul a fost trist și apoi s-a înveselit iar. Povestiți-i și de lacrimi și de importanța plânsului vindecător. Spre exemplu, îi puteți spune copilașului vostru că Mâhnici vine și cu lacrimi bune, mari și sărate pe obrajori. Lacrimi care vor să iasă și să spună povestea tristă pe care o simte el în momentul acela. Să spună, de exemplu, cât îi e dor de mama. Sau cât de tare regretă că și-a pierdut gentuța. Sau că prietenul său nu se joacă cu băiețelul sau fetița ta într-o zi.

Dar Mâhnici poate să vină și fără lacrimi, doar cu senzații din corp. Corpușorul copilașului poate să simtă o moleșeală în brațe și în picioare, o senzație de gol în cap sau în burtică, o strânsoare de stomac ca și cum mai e un pic și vrei să izbucnești în lacrimi. Dar, puteți adăuga mângâietor.

- Tot ce îți vorbește Mâhnici prin corpul tău este - Mergi la mami sau la tati în brațe. Așa îți va fi tare bine cu mine.

Dragă părinte, acum ca poate ai discutat deja cu copilul tău despre ce înseamnă tristețea ca emoție, urmărește clipul de mai sus și sculptați împreună dovlecelul de Halloween!